7 December 2010

Ce vine după asumarea greșelilor

Cred că cea mai mare problemă a românilor din România de azi e incapacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru eșecuri. O manifestare reprezentativă a acestei realități e expresia „nu ne-am născut la locul potrivit”, transpusă nu demult și într-un cântec al cărui ritm îmi place sincer, dar al cărui mesaj îmi provoacă dezgust.

Nu suntem niciodată vinovați pentru nimic. Ale noastre sunt numai meritele.

Și când conduci o afacere, o echipă sau orice fel de grup, dar și când te conduci numai pe tine, credința că nu ești direct responsabil pentru ceea ce ți se întâmplă e singura cale sigură către eșec.

Bine, ne asumăm responsabilitatea. Și ce?

Asumarea eșecurilor e inutilă, dăunătoare chiar, ca simplu un act cavaleresc, făcut ca să arătăm altora cât suntem noi de dârzi și de integri. Făcut fără finalitate. Asumarea devine în schimb decisivă atunci când e sinceră, când îți dă scopul precis de a lua totul de la capăt, cu forțe și cu idei noi.

Faptul că ți-ai asumat vina pentru ceva, față de tine sau față de alții, îți dă puteri nebănuite. Îți dă motivația de a schimba lucrurile și, poate mai important, îți dă energia de a trece la treabă. Pentru că recunoașterea propriilor greșeli e un angajament semnat cu sufletul și pe care vei dori să-l ții, chiar cu sacrificii.

Asumarea responsabilității pentru neatingerea obiectivelor noastre de orice fel e mecanismul care ne poate relansa ca oameni, ca business-uri și ca națiune. Până nu admitem că suntem direct responsabili pentru noi înșine și pentru proiectele noastre, fără nicio excepție și indiferent de mediul extern, rotițele schimbării în bine nu se vor porni niciodată înăuntrul nostru.

Până la urmă, deși înfricoșător – recunosc, a ne asuma responsabilitatea pentru faptele și deciziile noastre e un gest simplu. Adevărul e, dragii mei prieteni întreprinzători de orice fel, că e foarte puțin probabil ca toți oamenii cu care lucrăm sau de care depindem într-un fel sau altul să fie incompetenți sau rău-intenționați. Mai probabil e că planurile nu ne ies întotdeauna pentru că noi nu abordăm situația așa cum ar trebui.