22 February 2011

Nemaiîncercatul

Facem azi un joc de rol în care vom sta până la jumătatea paginii. De la jumătate încolo vei uita că a început ca un joc și îți vei da seama că totul e cât se poate de real. Voi număra descrescător și când voi ajunge la 1 vei începe să citești.

3, 2, 1.

Dacă ai fi diagnosticat cu o boală incurabilă și ți s-ar oferi să fii cobai pentru testarea unor posibilie leacuri, probabil că ai accepta fără să stai pe gânduri.

Ți-ai spune că e singura ta șansă să-ți salvezi viața. Mai mult, dacă ai reuși, vei fi deschis drumul către vindecare lumii întregi. Iar dacă nu, resemnat până la urmă cu propriul eșec, te vei mulțumi cu faptul că existența ta a limpezit într-o oarecare măsură istoria, îndepărtând incertitudinea din jurul unor cvasi-soluții și contribuind în cel mai direct mod cu putință la progresul civilizației tale.

Ți-ai spune că a încerca nemaiîncercatul e cel mai bun lucru pe care ai putea să-l faci în această viață pentru tine însuți și pentru lumea din jur. Amestecul ăsta de egoism și de generozitate e o poțiune miraculoasă pentru spirit. El ți-ar da încrederea că faci ceea ce trebuie și te-ar ajuta să te trezești dis-de-dimineață, în fiecare dimineață, gata de luptă.

Dar pentru a gândi așa nu avem nevoie de încă un diagnostic devastator, pe lângă cel pe care l-am primit la naștere. Moartea e și ea o boală incurabilă, așa că ne-am face mult bine dacă ne-am propune din vreme să facem nemaifăcutul. Dacă reușim, și chiar dacă nu, viața noastră va însemna mai mult.