7 July 2011

Plăcerea de a face planuri noi

Dacă o acoperi cu planuri îndrăznețe, orice pagină albă e un bilet de loterie. Iar dacă ai puterea să nu te oprești aici, ci să le muți – planurile – din albul hârtiei în albul zilei de mâine, atunci biletul tău e, fără surprize, câștigător. Atâta vreme cât muncești pentru a le îndeplini, planurile te duc mai departe, te trag după ele și te preschimbă într-un om nou, într-un om puternic, într-un om cu o misiune. Ăsta e adevăratul câștig, care nici măcar nu depinde de reușita a ceea ce ai plănuit.

A face planuri noi e un Crăciun (cred că asta sună mai bine în engleză). Indiferent dacă anul ți-a fost bun sau rău, momentul unor noi decizii e o sărbătoare. Atunci te gândești la ce-ai făcut în ultima vreme, la cei dragi, la tine și la toți ceilalți. Atunci timpul curge parcă mai încet, îți permite să te oprești puțin în loc și să vezi lucrurile mai limpede. Îți permite să simți pe îndelete bucuria odihnei, a sărbătorii, dar și pe cea a noilor începuturi.

Să acoperi o pagină de hârtie cu obiective noi și termene limită e o coridă spectaculoasă. Și apoi, după ce ai îngenuncheat acest taur alb, vin alții și alții, tot mai greu de învins.

Primul e visarea. Visarea cu ochii deschiși, visarea care te poate face să pierzi totul. Ea îți întinde o capcană: visând la ce vei face, totul pare mai simplu și mai aproape decât e în realitate. Iar dacă faci asta te anesteziezi cu propriile vise.

Al doilea e tentația împărtășirii veștilor bune. Pentru mulți, a vorbi altora despre planurile proprii funcționează ca un legământ. Îi mobilizează. Însă pentru și mai mulți, a-ți împărtăși obiectivele cu alții e o nouă formă de visare. Încă mai periculoasă decât prima pentru că, în loc să certifice că „ai un plan”, îți dă senzația că atestă public faptul că „lucrezi la ceva”.

Speranța, de una singură, e o strategie foarte proastă. Singura, de fapt, care îți garantează irevocabil eșecul. Pe de altă parte, a face planuri e primul pas spre a le îndeplini. A face planuri e a-ți lumina privirea. A face planuri e ca un Crăciun (da, în engleză sună într-adevăr mai bine).