Din ce în ce mai bine

Ieri am pierdut o sumă mare de bani, mult mai mare decât îmi permiteam să pierd. Cât o cifră de afaceri a noastră de acum câțiva ani.

Întâmplările ca asta îmi par a fi un test de luciditate și-mi aduc în minte vechiul (dar deloc întâmplătorul) clișeu antreprenorial „nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici”. Întâmplările ca asta mă fac, într-un mod ciudat, să mă simt mai bogat cu o poveste care nu tuturora le e dat să o trăiască.

În antreprenoriat e crucial, în viziunea mea, să-ți asumi personal răspunderea pentru tot ce n-a mers tocmai bine, chiar dacă asta înseamnă uneori să plătești facturile altora. În definitiv tu ești capătul de linie și pe la tine trec toate trenurile. Cel mai mare atu al antreprenorilor de cursă lungă e că au puterea, atunci când lucrurile merg prost, să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept, să se reumple cu energie și să o ia de la capăt.

Pe de altă parte, e ciudat să vezi pe pielea ta cum se schimbă oamenii în preajma banilor. Cât timp subiectul îți dă târcoale din reviste sau din poveștile la bere, el îți poate părea doar o realitate îndepărtată, dintr-o lume în care nu îți dorești și în care nici nu crezi că o să ajungi vreodată. Apoi, când ți se întâmplă ție (de clasicele „țepe” e vorba), când îi privești în ochi pe cei care te scufundă, rămâi pentru o clipă consternat. Iar atunci, deși ai tot dreptul să îi consideri pe ei vinovați, să o faci nu te va ajuta cu nimic.

Această bătălie între asumarea răspunderii și plasarea vinei în curtea altora e testul de luciditate despre care vorbeam. Antreprenorul care reușește să-și recunoască deciziile proaste, să și le asume pe cele ale oamenilor cu care lucrează și să învețe noi tehnici de auto-apărare din orice nereușită, acest antreprenor va merge înainte și va trăi, curând, alte și alte povești incredibile, inaccesibile celorlalți. Acest antreprenor greșește din ce în ce mai bine.