În toiul verii

De o lună – două avem parte de caniculă și de furtuni și știm că nimic nu se va schimba pentru încă o lună – două. În vremea asta – când oamenii se mișcă mai rar și parcă mai încet pe străzi, în vremea asta pământul pare că stă pe loc. Suntem în toiul verii.

E vacanță. E vremea temelor de vacanță neatinse. Nefăcute de-a dreptul sau, în cazul celor mai conștiincioși, amânate până în ultima clipă. Pietrele sunt încinse, lacurile și marea – îmbietoare, iar serile – pline de răcoare și de prieteni. Cum să te-apuci tocmai acum de suta de probleme la matematică? Suntem în toiul verii.

Suntem în concediu. Unii – pe o plajă îndepărtată, alții – sub un nuc undeva la țară, nici unii și nici alții nepărând capabili să-și amintească de orele de vârf din trafic și de cozile de la supermarketuri. Până și cei care n-au urcat încă în tren sau în mașină sunt în concediu cu gândul. Mintea le umblă brambura pe hartă, iar pleoapele li se închid tot mai molcom peste monitoarele din birouri. Slavă Domnului pentru internet, ne salvează de la muncă. Suntem în toiul verii și nimic nu pare c-o să se schimbe prea curând.