Laptopiseţul Blogul pământesc

A început agitaţia. Am înregistrat până acum 10-15 autori pe www.ziaruldeschis.ro şi discutăm cu alţi 40-50.

Dacă vrei să fii şi tu jurnalist la Ziarul Deschis, fă-ţi un cont pe site şi scrie două articole. Nadia Dincovici, redactorul şef al ziarului, le va modera. Dacă ele respectă regulamentul Ziarului Deschis, gata, eşti sus pe site.

Site-ul e gata, aşteaptă primele articole. Deocamdată găsiţi acolo primele informaţii despre iniţiativa Ziarul Deschis, despre regulamentul de funcţionare şi despre echipa şi autorii implicaţi până acum.

În plus, mai e interesant să ştiţi că:

• Nu e nevoie de experienţă sau de studii de specialitate pentru a scrie la Ziarul Deschis. E nevoie numai de dorinţa de a scrie.
• Pe Ziarul Deschis puteţi scrie despre orice, cu excepţia subiectelor mondene şi a celor politice.
• Ziarul Deschis este un proiect de voluntariat.
• Ziarul Deschis este deschis. Pariul nostru major este că voi, cei care veţi scrie pentru Ziarul Deschis, sunteţi nişte oameni deosebiţi, capabili să producă valoare prin ceea ce scriu. Rolul nostru este să vă aducem împreună, să vă ajutăm să scrieţi din ce în ce mai bine şi să vă facem tot mai cunoscuţi. În masura în care dezvoltarea proiectului o va permite, ne propunem să vă şi recompensăm.
• Subiectele vi le alegeţi voi. Vom modifica direcţia ziarului (prin categoriile de subiecte afişate) în functie de ceea ce scrieţi voi. Folosiţi categoriile afişate în prezent pe ZiarulDeschis.ro numai la nivel orientativ. Sau nu le folosiţi deloc.

Dacă aveţi alte întrebări, mă găsiţi pe email sau, mai bine, la comentarii, ca să vadă toată lumea despre ce vorbim.

N-avem încă o redacţie, dar ne vedem acolo. :)

Până zilele trecute, când am stat de vorbă pe tema asta cu un prieten bun, nu-mi dădusem seama ce piatră de hotar e încrâncenarea în viaţa noastră.

Ne găsim subiecte care ne dau mai întâi târcoale, apoi ne ispitesc, arătându-ne fotografii din viitor, în care apărem mai bogaţi, mai faimoşi sau mai demni de respect. Uşor-uşor se strecoară în viaţa noastră, până când ne trezim că ele sunt principalele noastre scopuri în viaţă. Ne supun tot mai mult, până când le devenim cu totul şi cu totul devotaţi.

Între timp ne-am trasformat deja în nişte roboţi, incapabili să mai gândească sau să facă ceva în afara setărilor din fabrică. E prea târziu, ne-am lăsat aspiraţi într-un bol sticlos, prin care nu mai vedem clar. Vorbim numai despre încrâncenarea noastră, alegându-i numele care ne interesează mai mult. De obicei numele ei e  iubire, frumuseţe, carieră, bani…

Prietenii încep să se uite ciudat la noi, neînţelegând, pe bună dreptate, de ce nu mai suntem la fel de simpatici, de ce nu mai avem subiecte de discuţie. Încep să ne aloce compasiune, dar tot mai puţin timp, pentru că începem să îi obosim. În plus, şi ei au încrâncenările lor.

Nu ne mai rămâne energie pentru altceva, iar viaţa noastră, cel puţin pe termen mediu, ia o turnură implacabilă. Dacă am luat decizii corecte în ultima vreme, încrâncenarea noastră ne poate apropia de succes. Dacă nu, nu ne duce nicăieri.

Mi s-a întâmplat ceva interesant. Un fleac, poate. Oricum, un motiv bun pentru mine să învăţ ceva.

Am făcut o greşeală gramaticală. Da, ştiu, e groaznic. :)

Adevărul e că ea nu-mi e deloc caracteristică şi că m-am simţit extrem de jenat că am făcut-o, mai ales că mi-am ales cel mai prost moment posibil asta. Din toată situaţia am desprins însă ceva interesant, vis a vis de infailibilitatea noastră şi de viteza cu care ni se cimentează părerile.

Înainte de toate, e ciudat că un pasionat de scris şi de citit pune o cratimă într-un loc întâmplător. La fel de ciudat ca în multe alte cazuri când cei de la care te aştepţi mai puţin fac greşeli surprinzătoare, înfiorătoare câteodată. În fine, se demonstrează încă o dată că greşelile sunt pentru toată lumea. Le facem, ni le asumăm, învăţăm ceva, mergem mai departe.

Apoi, mai important e altceva, un gând desprins tot din această minoră, sau poate înspăimântătoare, eroare. Mi-am amintit cu câtă uşurinţă suntem tentaţi să judecăm situaţii asemănătoare, care li se întâmplă altora.

Ne apropiem de lansarea Ziarului Deschis(versiunea beta) şi suntem în căutare de jurnalişti amatori dornici să se implice în proiect încă din acest stadiu.

Aceşti “noi” suntem: Nadia Dincovici (redactorul şef al ziarului), Zeno Popovici (directorul tehnic) şi, cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, eu.

Ziarul Deshis este o publicaţie online, scrisă de jurnalişti amatori din întreaga ţară, cărora le dăm şansa să fie citiţi şi apreciaţi, să crească într-ale jurnalismului şi să publice lunar în presa regională şi naţională, drept recompense pentru calitatea muncii lor în cadrul Ziarului Deschis. Este acelaşi proiect pe care îl anunţam acum câteva luni şi de care foarte multă lume s-a arătat interesată.

Dacă sunteţi interesaţi de a deveni jurnalişti la Ziarul Deschis, scrieţi-mi pentru mai multe detalii. Dacă credeţi că prietenii voştri ar fi interesaţi, vă rog să-i direcţionaţi către mine.

E timpul să discutăm despre tema evenimentului TEDx de la Cluj. Motivul pentru care v-am întrebat mai întâi de vorbitori a fost exact acesta: să intuim, din alegerile voastre, cele mai interesante teme pentru eveniment. Ne-am oprit la două, pe care vi le voi descrie pe scurt şi dintre care vă voi ruga să alegeţi în comentarii, motivându-vă opţiunea, pe cât posibil. De asemenea, dacă aveţi şi alte sugestii de teme, treceţi-le mai jos şi le vom lua în considerare.

(Mulţumesc tuturor celor care s-au oferit să ne ajute ca voluntari în echipă. Imediat ce vom încheia planificarea detaliată a evenimentului vom reveni cu informaţii.)

Opţiunea A – Downshifting:

• De ce şi cum să luăm curajoasa hotărâre de a pune creşterea noastră ca oameni, visele noastre şi calitatea relaţiilor cu cei din jur mai presus de presiunile sociale şi economice pe care mediul extern le exercită asupra noastră (recunoaştere, ierarhie, bani etc.)

Opţiunea B – Finding Energy:

• Despre sursele energiei de care avem nevoie ca indivizi, ca organizaţii, ca şi comunităţi
• Despre cele mai eficiente modalităţi de a ne folosi energia pentru a ne atinge obiectivele ca indivizi, ca organizaţii, ca şi comunităţi

Ce preferaţi? Argumente? Alte sugestii?

Articol publicat în 24 FUN.

Intru abrupt în subiect, bine? Am numai vreo mie cinci sute de semne, te rog să mă înţelegi.

Vreau să te provoc să scrii. Să intri într-un proiect mare şi ambiţios. Dacă ai un blog, vreau să te provoc să scrii mai bine. Dacă n-ai, să te provoc să-ţi faci. Vreau să te inspitesc, să te zgândărăsc. Vreau să-ţi spun că ar trebui să ai curajul să scrii o carte.

Dacă subiectele tale nu sunt mondenităţi de doi bani, preluări la modă sau relatări insipide ale unei vieţi neinteresante, a scrie e un exerciţiu extrem de puternic. Încearcă să scrii un articol şi va trebui să gândeşti. Încearcă să-l publici şi va trebui să te asiguri că lumea o să-l înţeleagă. Va trebui să fii foarte sigur de părerile tale.

Sau încearcă să scrii o carte. Nici măcar nu va trebui să o publici, doar propune-ţi să o scrii. A scrie o carte e un proiect îndeajuns de complicat încât să te pună în dificultate. Nu e vorba despre gramatică şi stil. Nu e vorba de formă, ci de fond, de conţinut: indiferent ce temă ar avea cartea ta,  vei pune pe hârtie bucăţi mari din tine. A scrie presupune să-ţi faci ordine în minte şi în suflet. Apoi, îţi trebuie curaj să-ţi treci gândurile treci pe hârtie, ca pe un angajament pe care îl iei faţă de propria persoană, ca pe o constatare a ceea ce eşti. Şi îţi trebuie ambiţie, multă ambiţie, să duci proiectul până la capăt.

A scrie te provoacă să gândeşti, să ai aspiraţii, să fii devotat, să rezişti. Apucă-te de scris, aşterne-te pe hârtie, chiar dacă n-o să afle nimeni în afară de tine.

Împreună cu alţi câţiva prieteni clevetitori am pus la cale evenimentul “Board Games Networking Summit for Interesting People who Work on Interesting Projects and Meet in Interesting Places”, pe scurt BGNSIPWIPM.

Întâlnirea urmează să aibă loc în week-end-ul 26-28 februarie, într-o locaţie de excepţie, în vârful munţilor, la o oră de Cluj. Ar trebui să ne încadrăm în 300 de lei de persoană cu cazarea, masa şi fluidele pentru 2 zile, respectiv şi evident cu 150 de lei cu cele necesare pentru o zi.

Total locuri disponibile: 12-20.

Grup ţintă:

• se deduce din nume
• în plus, oamenii trebuie să aibă oareşce plăcere din a juca board game-uri

De precizat este că această întâlnire nu este destinată exclusiv clujenilor, ci, dimpotrivă, ne-am bucura să avem acolo cât mai mulţi oameni din alte oraşe.

Momentan sunt două trupe care şi-au anunţat participarea: una de clujeni şi una de bucureşteni, în frunte cu Auraş, vinovatul pentru 3ner.ro şi pentru alte proiecte interesante.

Celor interesaţi le voi furniza detalii în particular. Prin urmare, dacă vreţi să veniţi la BGNSIPWIPM, daţi un semn.