Laptopiseţul Blogul pământesc

Comunicat de presă preluat integral de pe www.cluj.orasulciteste.ro.

Clujenii care circulă cu autobuzele de pe linia 24B vor avea parte vineri, 5 martie, de o întâlnire mai puţin obişnuită. Un grup de 30 de tineri pasionaţi de lectură le va arăta o alternativă la contemplarea peisajului cenuşiu de afară: cititul. Timp de două ore, între 10 şi 12, cei 30 de voluntari „Lecturi urbane” îşi vor savura fiecare cartea adusă de acasă şi vor povesti cu călătorii interesaţi de lectură.

Acţiunea deschide campania „Lecturi urbane à la Cluj”, care are ca scop promovarea lecturii în medii neconvenţionale, cum ar fi mijloacele de transport în comun. Începând cu a doua ediţie, care se va desfăşura în luna aprilie, călătorii care se arată interesaţi de faptul că se citeşte în jurul lor vor primi şi câte o carte pe care să o poată lectura în autobuz şi nu numai, cu rugămintea ca apoi să o ofere mai departe altui călător întâlnit pe RATUC.

Proiectul clujean al „Lecturilor urbane” este „fratele mai mic” al celui omonim început în urmă cu un an la Bucureşti, pe metrou, de către Civika.ro. Până acum, la Bucureşti s-au desfăşurat şase ediţii, la care au participat aproximativ 400 de voluntari şi unde s-au împărţit peste o mie de cărţi. „Ideea este simplă: petrecem foarte mult timp pe drum şi a citit este una dintre cele mai inspirate activităţi. De ce să nu le unim şi să citim oriunde avem ocazia? În metrou, în troleu, în parc, stând la coadă sau aşteptând la doctor”, a explicat Adrian Ciubotaru, unul dintre iniţiatorii proiectului de la Bucureşti.

Campania „Lecturi urbane à la Cluj” este organizată de trei tineri, Cezara Carteş, Raluca Crişan şi Lucian Huţanu, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local Cluj-Napoca, precum şi al RATUC. „Ne bucurăm că aceşti tineri le arată clujenilor un mod plăcut de a-şi petrece timpul pe perioada călătoriei cu mijloacele de transport în comun. Credem că exemplul voluntarilor va fi urmat de tot mai mulţi oameni, mai ales că la Cluj avem şi peste o sută de mii de studenţi”, a declarat Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al municipalităţii.

Proiectul este susţinut şi de Librăria Cărtureşti din Iulius Mall. Începând de săptămâna viitoare, clujenii care doresc să participe la această campanie vor putea dona cărţi în cutia special amenajată de la Cărtureşti. „Am aflat cu bucurie de proiectul Lecturi urbane, iniţiat de Civika.ro. Este un proiect frumos, curat, urmând cursul firesc dinspre constatarea unei «probleme» spre rezolvarea ei. Sper că îşi va atinge scopul şi am decis să susţinem această încercare lăudabilă. De asemenea, sper ca oamenii Clujului să fie deschişi şi să înţeleagă cât mai bine alternativa care li se propune”, a declarat Mihai Mateiu, PR &Events Coordinator, Cărtureşti Cluj.

Civika.ro este o platformă de iniţiativă socială independentă ce reuneşte persoane dispuse să doneze câteva ore pe lună proiectelor care urmăresc o schimbare în plan social. Activiştii Civika.ro iniţiază proiecte în domenii ca Dezvoltare urbană, Dezvoltare rurală, Educaţie, Cultură şi artă, Comunitate, Ecologie aplicată sau Sănătate.

Articol publicat în 24 FUN.

Îmi închipui că era o vreme când imediat după nuntă, sau poate după pensie, cele mai puternice familii din ţară îşi construiau o casă de vacanţă în cel mai la modă loc din România. Sau cumpărau una din casele mai vechi, parcă împletite de mână, cu firide elegante, cu garnisiri atente din lemn şi cu balcoane vesele ca nişte ochi de copil.

Mi-i închipui pe nobilii secolului 19, foarte diferiţi de avuţii zilelor noastre, plimbându-se sâmbătă seara pe Bulevard, discutând despre ultimele minuni ale revoluţiei industriale. Cei mai tineri poate că erau încă la băi ori pe terenurile de tenis, neputându-şi lua ochii de la câte o domnişoară cu obrajii roz şi corsetul încins pe corp, pe care o salutaseră mai de dimineaţă, când apăruse, ca de nicăieri, în viaţa lor.

Apoi, duminică dimineaţa, turnuleţele şi terasele vilelor din Borsec se umpleau de miros de cafea pe sub care alunecau copii gălăgioşi, în căutare de şerbet.

Sâmbăta trecută nu era însă nimeni pe Bulevard şi nimeni în balcoane – a doua zi. Doar localnicii mai vin după apă în Borsecul de Sus, tulburând liniştea de lac nevălurit a staţiunii de odinioară. Tulburând Bulevardul bătrân, care se ţine încă drept, ca un bătrân mândru de ce-a-mplinit la viaţa lui.

Din dreapta şi din stânga îl privesc conace-giuvaier, strivite la propriu de zecile de ani de nepăsare. Acoperişuri prăbuşite şi pereţi fără tencuială, descoperind răni adânci până în sufletul caselor. Printre izvoare, Vila 13, Vila 50 şi Vila 120 se culcă tot mai mult la pământ, an cu an, scândură cu scândură.

E prea frumos şi prea trist acolo, Borsecul n-are cum să nu se trezească din dezmorţire până la urmă.

Şi ce dacă ai voce? Şi ce dacă ştii să driblezi? Te pricepi să scrii sau eşti bun la reparat prin casă sau la gătit. Şi ce?

Talentul nu înseamnă mare lucru. În această privinţă e asemenea unei idei bune, cu care mori fără să o pui vreodată în practică. Talentul e  nimic de unul singur.

Mai toţi ne folosim talentul pentru a visa şi nu pentru a face. Visarea asta ne oboseşte şi ne îmbată cu iluzia că încă mai e timp. Că putem să mai aşteptăm înainte să ne apucăm de treabă, înainte să trebuiască să facem sacrificii pentru ca munca noastră şi noi înşine să ajungem să însemnăm, cu adevărat, ceva.

Ştiu, suntem prinşi în goane zilnice. Ştiu, trebuie să fim fericiţi pe multe planuri care, în loc să ne dea un sens compact, ajung să se bată între ele pentru a ne domina: spiritual, familial, financiar, profesional etc. Ştiu, contextul în care ne-am putea folosi talentele nu ne e întotdeauna, ci mai degrabă niciodată, aşezat pe o tavă şi lăsat la îndemână.

Dincolo de asta, să ne fie clar că speranţa nu e o strategie, niciodată. Că ne irosim timpul, cu fiecare secundă în care visăm cu ochii deschişi. Că ajungem tot mai resemnaţi, până când ne împăcăm cu noi înşine şi cu neputinţa noastră.

Asemenea bebeluşilor, care sunt fără aproape excepţie extrem de inteligenţi până la doi ani şi apoi se pierd într-o mare de oameni absolut normali, ne pierdem şi noi urma, an cu an, într-o masă omogenă de spectatori, de votanţi şi de nemulţumiţi.  Probabil că, în ambele cazuri, motivele aplatizării noastre sunt legate de educaţie, de grupurile noastre sociale, de activităţile la care suntem expuşi.

Diferenţa e că, odată ajunşi la 20 de ani, mingea e noi. Şi nu, nu cred că e prea târziu.

Cabana Moţilor e în vârful munţilor Apuseni şi la numai o oră de Cluj. Dacă n-aţi fost încă acolo vă invit să mergeţi, ca să vedeţi că şi în România există turism de nota zece. Aşteptaţi-vă la servicii peste aşteptări şi la confort ireproşabil. La mâncare ca la mama acasă şi la privelişti care-o să vă taie respiraţia.

În martie Cabana Moţilor deschide seria week-end-urilor dedicate pasiunilor. La preţul unui week-end normal la munte, doritorii sunt serviţi şi cu un curs de fotografie, ale cărui detalii sunt mai jos.

Dacă vreunul din cei doi cititori ai Laptopiseţului doreşte să se înscrie la acest curs, Cabana Moţilor îl premiază cu o sticlă de vin numai bun. Sau, de ce nu, vă puteţi înscrie amândoi.

Înainte de a vă înscrie daţi-mi un mail sau lăsaţi un comentariu mai jos, ca moţii să pună vinul deoparte pentru voi.

Green Pictures şi Cabana Moţilor îţi propun un weekend la munte în care să participi la un curs inedit de fotografie. Sesiunile practice şi evaluările sunt făcute de Toni Şerban, fotograf profesionist şi trainer cu experienţă.

Când? 26-28 martie 2010

Ce? Cazare (2 nopţi, în cameră dublă) şi masă (3 mese pe zi)

Curs? 20 de ore cu şi despre:

Compoziţia în fotografie
Poziţionarea subiectului
Tehnici creative de iluminare
Culoarea în fotografie
Simplitatea în fotografie
Unghiul aparatului
Expunerea
Utilizarea eficientă a aparatului de fotografiat
Sesiuni practice de fotografie

Preţ?
399 lei/persoană

Înscrieri:
Sebastian (0728-115577) sau Andreea (0741-100833)

Explozie mare în perioada asta, iar eu sunt taman în mijlocul ei. Sunt prins într-o mulţime de proiecte extrem de interesante şi care îmi vor provoca o criză cardiacă extrem de curând dacă nu reuşesc să schimb structurile şi să deleg câteva treburi, aşa cum îmi propun.

M-am gândit că, în lipsă de altceva, v-aş putea fi de folos cu câteva oferte de locuri de muncă extrem de interesante.

Într-un proiect online (personal, altul decât Ziarul Deschis):

• căutăm pe cineva pentru un job part-time, pe o perioadă de trei luni, cu posibilitatea continuării colaborării. Obiectivele acestui post sunt legate de numărul de utilizatori ai respectivei platforme. Postul nu necesită vreo anume experienţă, este plătit şi este în Cluj.

În Qual Media:

• căutăm un executive experimentat în advertising pentru biroul din Cluj;
• căutăm un om de vânzări pentru biroul din Bucureşti. Experienţa de vânzări în domeniul serviciilor şi, mai ales, al publicităţii, este un plus;
• căutăm un designer grafic şi un designer web pentru biroul din Cluj.

Dacă aveţi recomandări sau sunteţi interesaţi chiar voi, lăsaţi un comentariu sau scrieţi-mi pe mail. În plus, v-aş fi recunoscător dacă aţi da linkul ăsta mai departe către prietenii voştri.

Vă invit să citiţi despre pariul meu cu România şi să vă implicaţi în Ziarul Deschis.

Mai alocăm câteva săptămâni pentru rodaje şi troubleshooting, iar în martie facem lansarea oficială. Vă mulţumesc pentru susţinere şi pentru încurajări.

[...] Drumul ideilor e lung, iar lumea lui Cioran, în care oamenii sunt gata să-şi dea viaţa pentru o virgulă, pare a fi departe. E greu să ne trezim din fericirea asta de doi bani, administrată cu seringile confortului nostru plictisitor de fiecare zi. E greu să ieşim din democraţia asta a nimicului, construită pe reproş şi nu pe contribuţie. [...]

Găsiţi continuarea articolului în Ziarul Deschis.

Articol publicat în 24 FUN.

Înainte de ‘90 eram prea tânăr să mă preocupe dragostea, iar după ‘90 au tăbărât peste noi marketingul şi occidentalismele. Aşa se face că am aflat de Valentine’s Day încă înainte să aud vreodată de Dragobete.

După câţiva ani de supremaţie autoritară a Valentinului, Dragobetele a început să câştige teren. Dar nu fiindcă am fi noi foarte preocupaţi de tradiţiile noastre, ci fiindcă revenirea la tradiţii e foarte la modă acum. Cel puţin aşa susţin marketingul şi occidentul.

Deîndată ce economia şi mass-media s-au implicat (pline de bune intenţii, desigur) în lupta dintre cele două sărbători, Valentine’s şi Dragobete au făcut pace. Încet-încet, industria iubirii a crescut, iar acum avem o lună întreagă a dragostei şi a îndrăgostiţilor. Totul e în „ediţie specială” în februarie: posturile de televiziune şi de radio, magazinele, ziarele, site-urile, florile.

Ce frumos. Câte motive să cheltuim miliarde de euro pe lucruri prin care să ne arătăm dragostea. Flori, felicitări, bomboane, cadouri, chiloţi, e-cards, vacanţe, flori, felicitări, bomboane. Căci, nu-i aşa, cum altfel ar putea afla cei de lângă noi că îi iubim?

Acum, în luna îndrăgostiţilor, eu n-o să scriu despre dragoste, o să scriu despre sex. Nu, nici măcar despre sex. Eu o să scriu despre prostituţie. Despre bordelul „Februarie”, unde plătim ca să primim nu sex, nu dragoste, ci confirmarea iubirii noastre, diploma de îndrăgostiţi.

Eu sunt îndrăgostit şi nu dau doi bani de februarie. Nici la propriu şi nici la figurat. Şi nu fiindcă Valentine’s sau Dragobete n-ar fi sărbători frumoase (habar n-am), ci fiindcă am o problemă cu bordelurile.