22 August 2011

La ce sunt bune vorbele

In atâtea și-atâtea milenii omul s-a învățat deja cu faptele, cu forța lor transformatoare și, mai ales, cu raritatea lor. Știm că faptele schimbă cursul tuturor istoriilor personale și totuși le privim uneori de la distanță, neavând curajul să le împlinim. E ca și cum am fi în fața unei comori îndelung căutate, dar pe care am refuza să o ridicăm în mâini de teama năruirii sale instantanee în cenușă. Alteori suntem înnebuniți după fapte. Ne drogăm cu efectele lor de auto-împlinire, fără de care sufletul ne-ar durea până la trup, ca pe morții vii.

Ne-am învățat deja cu faptele, așa de mult încât nici frecvența și nici lipsa lor nu mai impresionează pe nimeni. Despre vorbe se vorbește însă mai puțin și, chiar și așa, nu întotdeauna de bine. Vorbele au renumele de opus al faptelor, de reprezentare mai lașă și inutilă a lor. Așa o fi?

După ce ne-am petrecut primii 10-20 de ani căutându preocupări, ne trezim că dintr-o dată viața ni s-a transformat într-o țesătură complicată de spiritual și material, într-un pendul frustrant și neritmat care fuge fără oprire de la vise la necesități și înapoi. Ca să ajungem în acest blocaj n-a fost nevoie de altceva decât de înlănțuirea faptelor pe care le-am împlinit anterior. Că tot faptele, alte fapte, ne vor putea scoate la un moment dat din propria ambuscadă, e ușor de înțeles. Dar că și vorbele au în ceva de spus în acest context e pentru mulți greu de crezut.

Să faci dintr-o dată altceva e neverosimil. Să iei o pauză de la ce ți se întâmplă e cu mult mai simplu și, cu siguranță, mai plăcut. Ia o pauză, discută orice altceva decât subiectele de dinainte să te oprești. Umple-ți pauza de probleme pe care nu le ai, vorbește despre nimicuri, dar și despre ideile tale cele mai nebune, ca și cum nu ți s-ar fi întâmplat niciodată nimic, nici bun și nici rău. Orizonturile proaspete, creionate de noile subiecte cu care ți-ai ocupat mintea, te transformă în altcineva. Întors în lumea ta, acest nou tu te va surprinde repede luând decizii cu o simplitate înfricoșătoare, te va uimi prin calmul și prin curajul său.

Pentru că mintea noastră funcționează numai pe baza informațiilor pe care i le dăm, suntem ceea ce vorbim. Să schimbăm, măcar pentru puțin timp, subiectul și vom deveni altcineva. Dar, atâta vreme cât ziua noastră se împarte în a ne trăi problemele și a vorbi, apoi, despre ele, să gândim limpede nu va fi niciodată ușor.