11 January 2011

Dezechilibrarea

Suntem în 2011, se face târziu. Eu unul mărturisesc că nu m-am mai distrat de mult. Nu la bere, ci așa, în viață. Mă uit la tine dintre litere și bag mâna-n foc că nici tu nu te-ai mai distrat cu-adevărat de ceva vreme. Așa că-ți propun o distracție pe bază de papuci și de idei.

Din papucii tăi actuali, unele idei pot părea absurde, îmi dau seama. Dar, dacă ieși din ei pentru o seară și te privești, se vor întâmpla două lucruri interesante. Mai întâi o să-ți dai seama că ești puțin mai mic decât credeai. Apoi o să capeți curajul de a te gândi la câteva lucruri absurde.

Te-ai putea gândi să schimbi orașul dacă aici nu mai ești capabil să faci nimic interesant. Să schimbi biroul dacă ți-a ajuns, să nu mai plătești rata dacă ai probleme cu băncile, să schimbi fata dacă ea te face să stai pe loc ca om, ca suflet. Să-ți schimbi freza. Să-ți schimb țara, nu neapărat cu ea însăși, ci măcar cu alta. Să-ți schimbi cariera. Stilul. Programul. Prietenii plictisitori. Să-ți schimbi planul. Obiceiurile.

A spus Aristotel acum câteva zile (860.000, mai exact) că cel mai bine e să păstrăm calea de mijloc. Toată omenirea i-a dat dreptate, nu neapărat fiindcă așa era mai bine, ci pentru că așa era mai simplu. Facem toți oricum asta, iar ani mai târziu ne trezim suprinși că n-am făcut nimic ieșit din comun.

Complicat nu-mi pare să păstrezi calea de mijloc, ci să renunți definitiv la câte ceva. Complicat e să te dezechilibrezi și să-ți păstrezi dezechilibrul în linie dreaptă până la sfârșit. Complicat e să folosești energia asta cinetică a dezechilibrului pentru a merge mereu și mereu mai departe.

Articol publicat în 24 FUN.