20 December 2010

Puterea gândului

S-a dus și 2010, fiecare fulg ne-amintește asta de sus până jos. Într-o viață de fulg avem timp berechet să ne facem un nou bilanț, o nouă promisiune. Așa că a venit vremea să cădem din nou pe gânduri.

Unii, mai romantici, își văd propria cădere în căderea fulgilor. Alții văd doar un prilej de a face oameni de zăpadă. Poate că și unii și alții au dreptate. Poate că iarna vine numai ca să ne-aducă aminte că vremea trece, dar că avem încă timp să construim ceva nou, ceva frumos, ceva de la zero.

A fost un an bun sau nu, contează mai puțin. Oricum timpul de rostogolește înainte, ca un bulgăre de zăpadă coborând din munte și care se oprește numai când a devenit prea mare, prea mult. De aceea nu-ncetăm niciodată să facem planuri, să ne promitem că vom renunța la tot ce ne face rău și să ne găsim noi țeluri care să ne umple retinele de lumină.

Gândul și fapta nu mai sunt însă legate azi ca odinioară, când omenirea știa că și păcatul și facerea de bine puteau prinde viață atât făcându-le, când și gândindu-le pur și simplu. Gândul și fapta erau egale cândva, în vremuri când Biblia nu era numai o carte neagră-ntr-o firidă.

Lucrurile s-au complicat, de la gând la faptă e acum o cale lungă. Gândul încă e un proces simplu, dar scânteia lui e prea mică să ne mai aprindă azi focurile. Azi ne-aprindem mai greu pentru că niciun om nu mai e într-un singur loc, ci fiecare suntem împrăștiați într-o lume plină de oportunități-capcană.

Gândul nu mai prinde azi formă instantaneu, dar încă putem folosi ninsorile și sărbătorile să ne strângem pe noi înșine laolaltă. Și-atunci ne vom putea aprinde într-o singură clipă, cu scânteia unui singur gând.

Articol publicat în 24 FUN.