12 May 2009

Avantajul social al celor care spun "La mulţi ani!" la momentul potrivit

Articol publicat în 24 FUN.

Săptămâna trecută a fost ziua lui Răzvan, cel mai bun prieten al meu din copilărie. N-am fost pe fază, iar nu i-am zis La mulţi ani. În peste 20 de ani de încercări, mi-am amintit de ziua lui la timp în maxim jumătate din cazuri.

Să mă ierte şi ceilalţi prieteni pe care îi uit mereu de ziua lor. Ei mă sună întotdeauna de ziua mea. Când văd că mă sună, mă apucă jalea. „Aoleu, mă sună Darius tocmai din Dubai şi eu habar n-am când e ziua lui. Da‘ lasă că la anu‘ o să fiu sigur pe fază şi eu.” Şi niciodată nu-s.

Dincolo de nobleţea banalului telefon aniversar se ascunde ceva teribil de important în societatea modernă: datoria morală pe care o creează cel care sună asupra aniversatului. Sunându-l, faci dovada publică a faptului că „îţi pasă”, că „ţii la ea/el”, că „ţi-ai amintit”. Iar ăsta e lucru mare într-o lume în care te vezi atât de rar cu prietenii, pentru că sunt mai toţi plecaţi în alte oraşe sau în alte ţări.

Tot respectul pentru cei cu memoria bună. Şi pentru cei care ştiu să folosească telefonul mobil, facebook-ul sau alte minunăţii tehnologice şi pentru a memora zilele de naştere ale prietenilor lor. Şi mai ales pentru cei care, amintindu-şi de ziua cuiva, îi trimit pe loc măcar un SMS. Ei toţi merită cu prisosinţă avantajul social asupra celor ca mine, care nu ştiu alte aniversări decât ale rudelor de gradul unu. Avantajul de a ne face pe noi ceilalţi să ne simţim prost şi să plătim berea la proxima întâlnire.

Nu prea-i sun de ziua lor, dar ţin la toţi prietenii mei, rude sau nu, băieţi sau fete, cu memorie sau fără memorie, cu Birthday Calendar sau fără. Şi urez câte un La mulţi ani! uriaş pentru fiecare. Să nu ziceţi că nu v-am urat anul ăsta.