21 October 2012

Despre realitate

A face ceva, orice, înseamnă a alege o formă a realităţii în detrimentul realităţii întregi, al realităţii înşăşi.

N-a trecut încă destulă vreme ca s-o putem demonstra într-un mod practic, mulţumitor pentru toată lumea, dar asta a fost dintotdeauna soarta marilor adevăruri: să rămână incredibile până în ultima secundă.

Nu demult luna părea să aibă o singură faţă, asta până când a venit cineva – Pink Floyd, mi se pare – şi-a stabilit că, precum o monedă, şi ea trebuie să aibă și o față întunecată, un revers. Apoi a fost nevoie de multe ruguri aprinse, de ştiinţe, de astronauţi şi de televiziune pentru ca luna să devină sferică, aşa cum e azi, având deci un infinit de faţete.

A face ceva, orice, înseamnă a-ţi privi luna dintr-un singur punct, anulându-i şansele de a ţi se mai arăta în acelaşi timp şi cu celelalte feţe ale sale. Altfel spus, alegând să fii ceva alegi totodată şi ce anume nu vei mai fi. Îţi alegi, practic, felurile în care mori.

Alegând, mori dinspre părţile lunii tale pe care le abandonezi înspre cele pe care decizi să le priveşti. Alegând, trăieşti. Trăieşti atât cât se poate, în cele câteva fotografii pe care apuci să le faci lunii în goana asta de aici de pe pământ.