30 March 2009

De ce ni se înceţoşează visele?

În copilărie am stabilit cu toţii că vom fi piloţi de avion. Profesoare. Preoţi. Arhitecţi. Doctoriţe. Afacerişti. Top-modele. Fotbalişti. Prinţese. Ne visăm, dormind sau cu ochii deschişi. Ne vedem în viitor, cu trăsături de copil, dar cu responsabilităţi de om mare. Ne vedem nepixelat, ne vedem cu o claritate fără reproş. Suntem ce vrem să fim, în visarea noastră zilnică, în jocurile noastre, în planurile pe care le declamăm cu mândrie când ne-ntreabă doamna învăţătoare „Tu ce-o să te faci când o să fii mare?”.

Trec anii şi ne prindem tot mai mult în regulile vieţii. Credem că le înţelegem şi ne adaptăm visele în funcţie de ele. Le tăiem din colţuri, le re-orientăm după trenduri. Ne alegem o specializare, o carieră, uneori cu hotărâre, alteori fără nicio replică. Ne alegem viitorul privind într-un glob de cristal mic, înceţoşat şi care nu ne aparţine.

A propos de regulile vieţii, mi-am adus aminte de un filmuleţ la care am lucrat mai demult.

Trece vremea şi se-adună tot mai multă în spatele nostru. Concluzionăm, aproape fără excepţie, că visele noastre erau vise de copii. Sigur că erau. Tot ce e în jurul nostru, oamenii, banii, relaţiile, principiile, societatea întreagă, toate astea devin peste noapte scuzele eşecului nostru, scuzele renunţării la vise. Incapabili să le vedem ca pe resursele care ne-ar ajuta să ne trăim visul, le vedem ca pe principalele limitări pentru îndeplinirea lui.

Sigur, poate că visele noastre de copii erau nişte aberaţii. Dar dacă renunţăm la ele, de ce nu punem altele în loc? Iar dacă punem altele în loc, de ce nu mai sunt la fel de clare, de ce sunt aşa de departe? De ce ni se înceţoşează visele?

Pentru că nu vorbim despre ele. Pentru că nu încercăm o mie de cărări care ne-ar putea duce acolo. Pentru că maturizarea socială nu e totuna cu maturizarea spiritului nostru. Credem că a fi adult înseamnă a avea responsabilităţi, nu vise. Credem că e prioritar să producem bani, nu să facem ce ne-ar plăcea să facem. Iar la final, după ce ne-am săturat de responsabilităţi şi de bani, ne ducem acolo unde visele pământene nu se mai pot îndeplini.