Laptopiseţul

13 March 2012

Fericiri egal îndepărtate

Îmi fac firmă. Plec în Asia. Fac un master fain. Mă apuc de scris. Vreau vacanță. Vreau să citesc. Vreau să nu fac nimic. Mă angajez într-o multinațională. Îmi cumpăr o casă. Vreau un copil. Renunț la casă. Învăț suedeza. Vreau o pisică. Vreau să salvez toate pisicile. Plec în America de Sud. Vreau să fiu singur. Mă apuc de sport. Mă reapuc de cântat. Dau la facultate. Vreau să stau mai mult cu prietenii. Îmi fac un ONG. Redecorez. Demisionez. Vreau o promovare. Mă întorc acasă. Stau mai mult cu părinții. O iau de la zero. Vreau pe cineva. Vreau să dorm. Mi-e dor de mare. Îmi iau motocicletă. Vreau să ajut. Călătoresc. Fac un ziar. Fac un film. Îmi depun CV-ul, fie ce-o fi. Mă apuc de gătit. Plec departe. Mă întorc.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

11 March 2012

Despre mersul ideilor

Pentru primul eveniment mare pe care l-am organizat pe cont propriu am muncit ca niște nebuni. Complexitatea lui părea să ne depășească. Ba nu, ne-a depășit cu adevărat. Au trecut câțiva ani de-atunci și, aproape 50 de evenimente mai târziu, să facem încă unul ni se pare o joacă. Azi muncim ca niște nebuni la un proiect absurd de mare și de ambițios, care ne ocupă fiecare secundă și care ne va părea cândva, la rândul lui, o simplă joacă.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

1 March 2012

A te supăra din ce în ce mai puțin

Mi se întâmplă tot mai des ca lumea să mă numească „blând”. Unii au revelația că nu m-au văzut niciodată nervos, alții mă întreabă dacă eu mă supăr vreodată. Pesemne că a fi relaxat a devenit un lucru mirabil în lumea de azi.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

28 February 2012

Vremea bătăliilor

Mie îmi place cuvântul „bătălie”. Îmi place pentru că are în el ceva clasic și ceva etern. Îmi place pentru că rostirea lui îți pune dintr-odată în mâini un scut și o sabie, îmi place pentru că îți ascute simțurile. Pentru că-mi schimbă cu totul abordarea, îmi place să-l folosesc în loc de „problemă”, în loc de „provocare” și mai ales în loc de „nu se poate”.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

4 February 2012

Tentația lui Acolo

Când eram copil am decis că cel mai bine ar fi fost să mă fi născut în vremea domnitorilor români, să fiu curtean de vază și viteaz în războaie, să schimb destinul principalelor noastre veșnic vasale și să mă bucur de autenticitatea românilor de atunci. În liceu mi-am dorit să fi fost contemporan cu generația părinților mei, să trăiesc miracolul artei celei noi, să-l văd pe Ilie la Wimbledonul lui alb-negru, să-i văd pe Beatles și pe Phoenix de vârsta mea, să mă împotrivesc vremurilor fără să mă gândesc la consecințe, să am parte de șansa începuturilor de atunci. Mai târziu m-am văzut purtând pelerina drapată a Greciei antice, luând foc în dezbateri și dând nume lucrurilor, bucurându-mă de primele invenții de ultimă oră și desenând pe coli de pergament viitorul oamenilor. Câțiva ani mai târziu trăiam cu mintea între cele două războaie mondiale, călătorind între Bucureștii vechi și Parisul de altădată, însoțit de artiști de neînțeles pe care numai eu îi pricepeam; trăiam în provincia interbelică, înflăcărată de ideile marilor oameni ai vremii și mândră de soarta României Noi, reîntregite, respectate și regale.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

30 January 2012

Răspunsurile de acasă

Dintre toate întrebările cea mai enervantă e „de ce?”. Ne obsedează încă din copilărie, de când ne arcuia buzele într-un zâmbet plin de curiozitate și aducător de bătăi de cap pentru părinți. „De ce?” e o întrebare ultra-performantă, fană a teoriei lui Darwin și care s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor pentru a putea rezista nerăspunsă într-o lume a replicilor tot mai competitive. „De ce?” se reinventează după fiecare răspuns, având capacitatea de a se repeta înlănțuit până te epuizează.

∼ Citește mai departe ∼

• • •

25 January 2012

Greu de ales, ușor de dus

Să-ți cumperi o haină nouă nu e simplu. Găsești una care corespunde întrucâtva așteptărilor vagi cu care ai pornit la cumpărături, o întorci pe toate părțile, o îmbraci, te privești în oglindă, ceri câteva păreri și mergi mai departe. N-aveai o idee clară despre haina pe care o cauți, dar știai exact cum vrei să arăți purtând-o. Fără s-o poți întotdeauna spune în cuvinte, știi mereu de ce unele haine nu ți se potrivesc. Le respingi, una câte una, până nu mai ai de unde alege. Și-atunci, privind compromisul drept în ochi, accepți una dintre variante, rămânându-ți numai să te convingi că de fapt nu e chiar așa de rea.

∼ Citește mai departe ∼

• • •