23 September 2011

Capcane antreprenoriale despre care se vorbește mai puțin

Debutul în antreprenoriat e ca mersul pe sfoară deasupra orașului. Lumea se uită la tine cu admirație, impresionată de curajul tău. Tu însuți începi să te privești altfel pentru că simpla dobândire a statutului de antreprenor te face să te simți mai puternic și mai încrezător. Dar aceste distracții, plus faptul că mersul pe sfoară e în sine o activitate extrem de riscantă, aceste distracții te pot face cu ușurință să-ți pierzi direcția.

Cu sau fără parteneri?

După alegerea ideii de afacere și asigurarea capitalului de start (teme de care se ocupă majoritatea articolelor destinate antreprenorilor la început de drum), prima dilemă majoră este cea a partenerilor. Singur, ducând tot greul și bucurându-te de 100% din beneficiile afacerii tale? Sau cu parteneri, împărțind efortul și bucurându-te de celebra „felie mai mică din tortul mai mare”?

Tentația de a porni cu parteneri e mare și pe bună dreptate. Împreună cu ei e mai ușor să asiguri capitalul necesar și să acoperi toata gama competențelor de care firma are nevoie. Însă marea capcană pe care ți-o întinde opțiunea parteneriatului e sortarea superficială a asociaților. Vei tinde să vezi numai partea luminoasă a lucrurilor în încercarea de a te convinge că e o idee bună să-ți alegi ca asociat un prieten, o rudă sau un cunoscut.

În antreprenoriat există însă numai două feluri de parteneriate cu șanse de reușită. Cele „în acte”, când totul e dinainte prevăzut (contribuția, responsabilitățile, beneficiile, exitul) și cele „bazate pe bunul simț”, când lucrurile sunt lămurite doar în mare, în speranța ca situațiile neprevăzute vor putea fi clarificate atunci când se întâmplă. Prima categorie exersează disciplina totală, iar a doua – arta compromisului. Vestea proastă e că exact în aceste două categorii se împart și parteneriatele nereușite. Cele „în acte” – pentru că se întorc împotriva ideilor parteneriale atunci când lucrurile merg prost; cele „de bun simț” – pentru că bunul simț este relativ și oricum din ce în ce mai rar.

Profit sau misiune?

Prima generație de antreprenori români de după Revoluție e mai degrabă caracterizată de dorința de a face bani decât de ideea împlinirii vreunui scop social. În generația nouă, cea educată integral pe principii presupus capitaliste, și-au făcut loc însă tot mai mulți antreprenori visători, care au tendința de a pune misiunea înaintea banilor și care vor ca munca lor să aibă o semnificație socială puternică. Și primii și cei din urmă au dreptate.

Deși pare mai potrivită pentru oracolele din gimnaziu, vorba „banii nu aduc fericirea, dar o întrețin” lămurește de minune și dilema profit-misiune a oricărui antreprenor. E limpede că a munci pentru un scop altruist îți crează un sentiment de bine atât de puternic încât te ajută să treci cu oarecare ușurință peste momente dificile, peste piedici sociale și peste situații nedrepte. Dar e la fel de clar că fără a face bani nu vei avea niciodată confortul și entuziasmul de a munci și pentru altceva decât banii înșiși.

Mulți dintre noi au învățat repede și pe propria piele că în antreprenoriat nici misiunea și nici profitul nu pot fi scăpate niciodată din ochi.

Fler sau Excel?

Totul e limpede când Excelul și intuiția îți arată aceeași direcție pentru afacerea ta. Dar când fiecare îți indică altceva, alegerea între a-ți urma flerul și a merge pe mâna cifrelor din tabele poate fi mai dificilă decât orice altă provocare antreprenorială.

Dacă într-o asemenea situație alegi calea cifrelor (sigur, asta presupune că financiarul tău a făcut o treabă bună și că tu însuți ai capacitatea să certifici asta), ești, cel puțin aparent, ferit de întâmplări extraordinare. În schimb, orice decizie de acest gen și care se dovedește ulterior a fi greșită riscă să îți reteze câte puțin din tocmai ceea ce te-a făcut să devii antreprenor: încrederea în capacitatea de a modela lumea după regulile tale.

Flerul e și el o carte riscantă. Ni-l putem imagina ca pe un mușchi. Cât e nedeajuns antrenat, a te baza pe el te expune accidentărilor, exact ca în sport. Pe de altă parte, antrenându-l vei ajunge să îl consideri esențial în toate mișcările tale. Apoi, continuând să îl antrenezi, vei fi surprins când flerul te va ajuta să faci niște ruperi de ritm pe care nici competitorii și nici publicul nu știau că ești capabil. Uneori asta te va lua prin surprindere chiar și pe tine.

Ce facem cu banii?

Când primele sume mai importante ți-au ajuns în cont e simplu să îți imaginezi că lucrurile vor merge tot în sus. Iar starea asta de bine te predispune unor felurite investiții, dintre care foarte puține necesare cu adevărat. Un dulap de culoarea siglei tale, angajați noi, un leasing auto, un sediu mai în centru, un designer full-time, infrastructură proprie ca să scapi de chirii.

Adevărul e că afacerile noastre nu trec la nivelul următor atunci când vrem noi, ci atunci când sunt destul de mature încât să meargă mai departe. Prin urmare multe dintre investiții rămân la nivelul bunelor intenții („wishful thinking”), producând plăceri de moment (ce frumos e să ai un dulap nou în culorile firmei) și pagube pe termen lung.

Să înțelegi când o cheltuială e o investiție este o adevărată artă pentru că presupune să-ți inhibi entuziasmul, o calitate altfel atât de necesară în antreprenoriat.

Ajuți sau încurci?

Sigur că meritele pentru succesele antreprenoriale îi aparțin în primul rând antreprenorului, la fel cum îi aparțin și eșecurile răsunătoare. El e cel care determină în permanență ce anume înseamnă compania lui. Dar, după perioada în care antreprenorul trage fără îndoială firma după el într-o direcție pozitivă, a creșterii, vine o vreme când trebuie să-și reanalizeze rolul în companie.

Acest moment marchează trecerea companiei sale de la nivelul de bază la la cel următor. Și în aceste momente, de obicei, antreprenorul are nevoie mai mult ca oricând să fie înțelept și, mai ales, puternic. Înțelept – ca să priceapă schimbările de context prin care trece compania sa și să ia deciziile potrivite. Puternic – ca să recunoască, atunci când e cazul, că dacă nu-și schimbă abordarea va deveni foarte repede piedica numărul unu a propriei sale companii.

Articol scris pentru Clubul Întreprinzătorului Român.