26 May 2011

Despre slăbiciuni

Îmi amintesc cum, într-o vreme, faptul că iubeai era în ochii unora o slăbiciune. Văd și acum cum a renunța la ceva de dragul unui vis trece de multe ori drept o nerozie. Și cum atâtea lucruri li se par ridicole acelora care nu le înțeleg.

Mă uit înspre anii care au trecut și înțeleg cât de important a fost pentru mine să fiu privit cu neîncredere, cu indulgență sau cu dispreț pentru că nu am fost niciodată „la modă”. În atmosfera asta mi-a fost mereu destul să primesc o privire sau o vorbă de încurajare ca să merg înainte.

Iubirea și ridicolul sunt imposibil de separat pentru cei care nu le-au cunoscut îndeaproape pe amândouă. La fel, visele și pierderea de vreme.

Poate sunt norocos că le-am întâlnit pe toate. Poate o merit fiindcă am muncit mult să ajung să le întâlnesc. Dar de când mă știu iubesc ca un nebun, visez ca un copil, sunt ridicol ca oricine își asumă riscuri și îmi pierd timpul ca un om al timpului meu.