2 June 2011

Taurii albi ai orașelor noastre

Pentru ce te trezești dimineața? Pentru fiorul reîntâlnirii cu taurul alb, a spus Hemingway demult, vorbind despre o simplă coală de hârtie.

Prima pagină te privește întotdeauna drept în ochi, neîncepută și intimidantă și te obligă să alegi. Are numai câteva grame, ai putea-o sfâșia în bucăți oricând. Ai putea-o arunca peste teancul de coli albe sau ai putea-o ignora pur și simplu.

Sau ai putea începe să scrii. Atunci când sinapsele îți plesnesc de nerăbdare, i-ai putea împrumuta colii celei albe aroma propriilor tale gânduri. Ai putea-o cuceri, ușor-ușor, mai scriind, mai tăind și apoi scriind din nou. Și-atunci albul cel înspăimântător ți-ar deveni prieten: întocmai ca un șervețel în spatele unui pahar cu vin, te-ar ajuta să vezi culorea adevărată a ceea ce ai așezat în fața lui.

Taurii albi sunt tot mai mulți în orașele noastre. Îi hrănim cu spaime și îi adăpostim sub ceasuri mari, atât de mari încât mișcarea acelor lor ne e insesizabilă. Taurii albi ne provoacă la coridă, iar prin ochii lor ne privesc visele noastre însele, conjurându-ne să le cucerim.

Și stăm, pentru câteva clipe în fiecare zi, nemișcați și încrâncenați, față în față cu dorințele noastre de a scrie, de a descoperi, de a pleca, de a trăi, de a începe ceva. Iar dacă alegem să nu ne înfruntăm nici azi taurul alb, el va fi acolo pentru noi și mâine. Și poimâine și încă pentru o vreme. Apoi va dispărea în lumea memoriei, ieșind din scenă așa cum și intrase odinioară: agale, miraculos și alb.