10 June 2011

Schimbare cu forța

Confucius și Pisica de Chesire s-au întâlnit, peste timp, la masa înțelepților. Primul spune că, dacă nu schimbăm direcția, e foarte probabil să ajungem exact în locul spre care ne îndreptăm. Pisica, resemnată de felul ei, adaugă: nu contează ce drum alegi, dacă tot nu știi încotro mergi.

Ieri am văzut un film pe care îl mai văzusem recent de câteva zeci de ori. E jucat în fiecare zi de către cei mai mulți dintre cunoscuții noștri și e plin de replici previzibile. De la o reeditare la alta se fac ample schimbări de decor, care însă nu reușesc însă să-l ridice peste nivelul plictisitorului. Indiferent de localizare și de anotimp, fiecare ecranizare alternează apatia cu drama, apoi depresia cu hazul de necaz sau, și mai bine, cu umorul negru.

Scenariul e simplu: oamenii iau decizii proaste, în care se afundă tot mai mult; unii nu-și mai revin niciodată, iar ceilalți o fac numai dacă și după ce fac loc unor mari cutremure în viața lor. „Structura influențează comportamentul” e o lecție de business pe care o învățăm devreme, dar care se aplică însă la fel de bine și în viața de zi cu zi. Ca să obținem alte rezultate trebuie să ne purtăm altfel, iar pentru asta e nevoie să ne modificăm profund, structural viața.

Curajul pentru marile schimbări nu se găsește la magazin. Trebuie să-l căutăm în propriile buzunare, iar căutarea poate dura ani întregi. Ani înceți, letargici, făcuți din zile pe care le așteptăm să treacă și din nopți în care preferăm să dormim liniștiți. Apoi, la un moment dat, celor mai norocoși dintre noi li se întâmplă ceva: oameni-meteoriți le aterizează în grădină, le provoacă drame de tot felul și le răstoarnă lumea cu fundul în sus. Mutați cu forța într-un decor nou, într-o lume cu reguli schimbate și cu standarde proaspete, norocoșii încep să vadă limpede. Le vin idei, se încarcă cu argumente, pot alege.

Asta se întâmplă și în Happy, Happy, filmul despre care vă spuneam că l-am văzut ieri la TIFF. Mi-a plăcut absurdul și umorul situațiilor, mi-au plăcut actorii și imaginea. Mi-a plăcut până și ideea de viață la țară, într-o căsuță în Norvegia. L-am notat cu „Excelent” și vă recomand să-l căutați pe DVD-uri sau pe internet (la TIFF nu cred că mai rulează). E un film ușor, dacă îl vrei ușor, și o temă pentru acasă, dacă vrei teme pentru acasă.

Dacă ești pe fază, Happy, Happy îți poate aprinde scânteia unui înfiorător truism: cu cât o amâni mai mult, cu atât schimbarea vine mai târziu.