3 February 2009

Slujbă la stat, la patron sau la biserică

Să încercăm să stabilim împreună care slujbă e mai bună.

La stat e de stat. Vorbă veche şi înţeleaptă. Autorul vrea să transmită că aici vei găsi cel mai bun raport între efortul pe care îl depui şi salariul pe care îl primeşti. Dar, fiindcă vei petrece mult timp stând degeaba, nu vei avea neapărat un salariu foarte mare. Cu siguranţă însă va fi mai mare decât cel al unui angajat „la patron”, care stă degeaba atât cât stai şi tu. Un alt avantaj e că, în timp ce el urmează să fie dat afară, tu vei putea protesta, alături de restul bugetarilor, că ai salariul prea mic. Şi, cu cât petreci mai mult timp stând degeaba sau protestând, cu atât „îţi merge vechimea”, adică îţi creşte salariul.

La patron e de bon-ton. Rimă instantanee, în lipsă de ziceri consacrate pe această temă. În noua generaţie (chiar generaţia, nu partidul), e la modă să lucrezi la patron. Şi dacă patronul e din satul tău, şi dacă e un nene din străinătate pe care n-o să-l întâlneşti niciodată, fiindcă e la prea multe nivele ierarhice de tine. E la modă pentru că „simţi că te dezvolţi”, pentru că „grupul e fain” şi pentru că e oarecum mişto să te plângi că munceşti exagerat de mult.

La biserică nu rimează nimic. Nici măcar cântările bisericeşti nu au rimă, ceea ce mi s-a părut întotdeauna admirabil. Dacă mergi la slujbă la biserică nu primeşti salariu, dar poţi căpăta ceva ce nici statul, nici patronul nu îţi pot da. Liniştea că ai pus un acatist pe care scrie „scapă-mă, Doamne, de criza de gastrită şi de criza financiară”.