Cireşi infiniţi, geamuri sparte şi speranţe fără noimă – viaţa bărbaţilor la 6 ani

Articol publicat în 24 FUN.

A trecut tare multă vreme de când m-am suit ultima dată într-un cireş. Când am ajuns acolo sus parc-am împlinit 6 ani din nou. Mi se părea iarăşi uriaş cireşul şi iarăşi estimam la câteva catralioane numărul cireşelor pe care le purta. Catralionul e o unitate de măsură flexibilă, în cazul de faţă însemnând „mai multe decât aş putea mânca eu, împreună cu toţi prietenii mei”.

Când aveam 6 ani am spart o cană la bunici. Un impuls profund masculin m-a făcut s-o rup la fugă fără să privesc înapoi. Planul era simplu: să nu mai întâlnesc niciodată cu cei care m-ar fi putut certa în acea situaţie. În secundar speram că, nevăzându-mă prin preajmă, ai mei nici măcar nu-şi vor da seama că eu am spart preţioasa cană.

Douăzeci de ani mai târziu (ieri adică) eram în cireş. În pofida străduinţelor mele, am lăsat parcă intacte şi de data asta catralioanele de cireşe. Tocmai când coboram din pom, învins încă o dată, am auzit un zgomot cunoscut, de geam nelalocul lui. Verdictul a venit instantaneu în mintea mea: Anton, verişorul meu de 6 ani, care juca fotbal în curte, mutase geamul din fereastră pe alee.

M-am dus să evaluez situaţia. Geamul era spart, mingea încă mai ţopăia  în preajma lui, iar Tony  dispăruse. Cum împrejurarea îmi părea foarte cunoscută, am pornit în căutarea lui. L-am găsit în spatele casei, pitit după nişte scânduri. I-am spus „nu-i nimic, să mergem”. El – nu, că mă ceartă mama. Facem un târg, i-am spus. Spunem acum că eu am spart geamul, dar tu mergi diseară la mama, recunoşti că tu ai fost şi îi ceri iertare.

„Cât eşti copil, nu te ceartă nimeni când faci prima greşeală. Dacă o repeţi, atunci meriţi să fii pedepsit.” Cu înţeleptele mele vorbe în minte, Tony a plecat la negocieri. „Mamă, eu am spart azi geamul. Dar sunt copil şi e prima data când greşesc. Să nu mă cerţi. Dacă mai sparg un geam, poţi să te superi. Şi, dacă mai sparg încă unul, abia atunci poţi să mă cerţi.”

Fin vorbitor. M-am bucurat că a spus adevărul dar şi că şi-a negociat bătaia la 3 geamuri sparte şi nu la două, cum îi sugerasem eu. Şi m-am bucurat că mi-a amintit cât e de frumos e să spargi un geam şi să speri că vei scăpa basma curată.