Scrisoare în eter

Dragi colegi de internet,

Am furat revoluţia, revoluţia de pe internet. Am vrut libertatea cuvântului şi-am primit democraţia nimicului şi a mediocrităţii. Am vrut puterea omului simplu şi-am primit dictatura platitudinii absolute. Pe internet am pus la conducere small talk-ul, povestirea inutilă şi lupta pentru un trafic care nu ne onorează.

N-ar trebui să ne placă. Sunt prea mulţi “oameni importanţi în online” care nu aduc niciun soi de valoare reală, ci doar întreţin îngustimea minţii, a preocupărilor şi a aspiraţiilor celor care îi citesc. Sunt prea mulţi cititori care se bat pentru primul comment, pentru orice comment. E prea multă zarvă în jurul unor platitudini absolute.

Multe din vedetele acestei democraţii aproape nefolositoare sunt înguste, sunt goale pe interior. Anonimi de drept, nume publice de fapt, cu care n-ai de ce să te identifici. Discuţii despre nimic, care ne mănâncă ziua şi care n-au cum să ne înalţe, niciodată, ca oameni.

Totuşi, după atâţia ani de luptă, am rămas cu ceva. Am rămas cu opinia transmisibilă prin RSS. Un premiu mare, care face totul să fi meritat. Am rămas cu nebuneasca, dar simpatica, iluzie că rezolvăm ceva urcându-ne părerea pe internet. Să recunoaştem, măcar pentru această nebunie merită să rămânem totuşi simpatici restului lumii.

Dar să nu avem cumva pretenţia că suntem, în vreun fel relevant, importanţi. Suntem numai un mod de petrecere a timpului liber, un fel de consolă de jocuri. Şi suntem cam pe atât de utili pentru formarea reflexelor sociale şi intelectuale pe cât e consola formării reflexelor noastre fizice.

Suntem noii vorbitori din agora, dar n-avem prea multe de spus. Flecărim.

Cu drag şi cu dezamăgire,
Unul dintre noi.