Sigur că are sens

Articol publicat în 24 FUN.

Văd cum ne apucă disperarea. Cum ne cuprinde gândul că n-are sens să ne mai zbatem, că nu valoarea reală dictează, ci moștenirea și grosimea obrazului. Văd că rămânem dezarmați în fața mediocrității și a penibilului, a nimicului care umple statistici, bloguri și canapele tigrate în fața televizoarelor.

Văd toate astea și cred că avem dreptate să fim supărați. Idolii românilor sunt inculți și au nume de parizer, sunt țopârlani pur și simplu, cu nimic nobil în vorbă, în comportament și, cu atât mai puțin, în sânge. În sprijinul brandului național de turism proaspăt lansat, români veseli umplu cu grătare luncile râurilor, poalele pădurilor și vârfurile munților din patrimoniul național: românce pântecoase, obligatoriu la tricou cu buricul gol; români melomani, obligatoriu cu întredeschiderea feselor la vedere. Avem dreptate să fim supărați.

N-avem însă dreptate să capitulăm. Lumea n-a fost altădată mai bună, mai civilizată, mai plină de bun simț. Au existat mereu cântări comerciale, versuri proaste și scriitori de doi bani. Au existat dintotdeauna proști cu priză la mulțime și țopârlani plini de putere care au înclinat pământul înspre ei. Toate astea s-au întâmplat și se întâmplă peste tot, nu doar în România. În definitiv, ignoranța nu știe geografie, așa cum nici istorie nu știe.

N-avem dreptate să capitulăm. Are sens să cultivăm în continuare bunul simț. Are sens să căutăm valoarea, are sens să ne aducem contribuția. Lumea noastră nu e așa de ieri de azi, iar valorile adevărate au răzbit printr-o antichitate plină ochi de sălbatici, însă dominată de gânditori, și printr-un ev mediu duhnind a plebe, dar condus de oameni de știință. Să fim siguri că și din lumea modernă tot rațiunea va ieși învingătoare. Are sens să gândim în continuare, nu vă opriți, vă rog. Are sens.