Un subiect delicat, pentru îndrăgostiţi şi exploratori
La câteva luni după ce-mi alesesem facultatea visurilor mele (un soi de cibernetică) mi-am dat seama că am ales greşit. Câteva luni într-un mediu nou mi-au fost de ajuns să mă înţeleg altfel şi să mut linia orizontului tot mai departe. Câteva luni au fost destule să aleg o altă viaţă pentru mine.
Trecând în felul ăsta prin mijlocul neprevăzutului, am înţeles că suntem cu toţii datori cu câte o descoperire care poate schimba soarta întregii noastre lumi. Suntem datori să ne găsim, într-o ţesătură de goane, pe noi înşine.
Unii poate că nu simt niciodată că şi-au făcut marea descoperire. Habar n-am, nu mă pot pronunţa în privinţa unui lucru care se întâmplă niciodată. Am însă ceva de spus despre ceva ce se întâmplă chiar acum, în viaţa multora dintre noi.
O să ochesc un pixel anume, unul despre care nu vorbesc nici specialiştii în viziune personală şi nici cei în relaţii. Un punct ascuns, de multe ori chiar şi nouă, celor care suntem zilnic sub influenţa lui tăcută.
Tu şi el. Sau tu şi ea. Fericiţi fiecare. Foarte fericiţi împreună. Chiar dacă ştiţi sau nu fiecare ce vreţi de la viaţă, odată ce v-aţi pus sufletele împreună trebuie să porniţi într-o căutare nouă. Care nu e despre câţi copii veţi avea, despre ţara sau oraşul în care veţi locui, despre bloc sau casă, credit sau chirie. E o căutare despre noul vostru drum, ca indivizi, ca personalităţi bine conturate, de acum înainte.
Dragostea e frumoasă, e puternică şi e împlinitoare în sine. Dar e ceva dincolo de ea.
În fiecare din noi e ceva care ne cere să ne uităm din când în pozele din tinereţe şi să decidem dacă suntem ce vroiam să fim. E un vis, un pariu de demult faţă de care putem tot mai uşor rămâne datori, pe măsură ce viaţa noastră devine mai complexă. Vrem întotdeauna să ne ţinem pariul. Poate facem ceva în privinţa asta, poate nu. Poate vorbim despre asta, poate nu. Dar întotdeauna ne amintim de el.
Spuneţi-i egoism. Aveţi dreptate, pentru că e un pariu făcut cu noi, o luptă personală. Sau spuneţi-i dedicare. Aveţi dreptate, fiindcă e un vis care va face bine celor din jurul nostru, fiindcă e un ţel înalt.
Sigur, ecuaţia asta are multe variabile. Se poate ca tu să te fi găsit deja pe sine. Sau nu. Se poate ca şi partenerul tău să-şi fi făcut deja marea descoperire. Sau nu. Se poate ca voi să fiţi împreună tocmai pentru că vreţi aceleaşi lucruri de la voi înşivă. Sau poate nu.
Nu există o aşezare perfectă. Există numai iubirea care vă înalţă pe amândoi, mereu. Şi există numai căutarea. Numai hotărârea de a nu te lăsa baltă, ca individ, ca personalitate, niciodată.





Ultimele comentarii