Laptopiseţul Blogul pământesc

La câteva luni după ce-mi alesesem facultatea visurilor mele (un soi de cibernetică) mi-am dat seama că am ales greşit. Câteva luni într-un mediu nou mi-au fost de ajuns să mă înţeleg altfel şi să mut linia orizontului tot mai departe. Câteva luni au fost destule să aleg o altă viaţă pentru mine.

Trecând în felul ăsta prin mijlocul neprevăzutului, am înţeles că suntem cu toţii datori cu câte o descoperire care poate schimba soarta întregii noastre lumi. Suntem datori să ne găsim, într-o ţesătură de goane, pe noi înşine.

Unii poate că nu simt niciodată că şi-au făcut marea descoperire. Habar n-am, nu mă pot pronunţa în privinţa unui lucru care se întâmplă niciodată. Am însă ceva de spus despre ceva ce se întâmplă chiar acum, în viaţa multora dintre noi.

O să ochesc un pixel anume, unul despre care nu vorbesc nici specialiştii în viziune personală şi nici cei în relaţii. Un punct ascuns, de multe ori chiar şi nouă, celor care suntem zilnic sub influenţa lui tăcută.

Tu şi el. Sau tu şi ea. Fericiţi fiecare. Foarte fericiţi împreună. Chiar dacă ştiţi sau nu fiecare ce vreţi de la viaţă, odată ce v-aţi pus sufletele împreună trebuie să porniţi într-o căutare nouă. Care nu e despre câţi copii veţi avea, despre ţara sau oraşul în care veţi locui, despre bloc sau casă, credit sau chirie. E o căutare despre noul vostru drum, ca indivizi, ca personalităţi bine conturate, de acum înainte.

Dragostea e frumoasă, e puternică şi e împlinitoare în sine. Dar e ceva dincolo de ea.

În fiecare din noi e ceva care ne cere să ne uităm din când în pozele din tinereţe şi să decidem dacă suntem ce vroiam să fim. E un vis, un pariu de demult faţă de care putem tot mai uşor rămâne datori, pe măsură ce viaţa noastră devine mai complexă. Vrem întotdeauna să ne ţinem pariul. Poate facem ceva în privinţa asta, poate nu. Poate vorbim despre asta, poate nu. Dar întotdeauna ne amintim de el.

Spuneţi-i egoism. Aveţi dreptate, pentru că e un pariu făcut cu noi, o luptă personală. Sau spuneţi-i dedicare. Aveţi dreptate, fiindcă e un vis care va face bine celor din jurul nostru, fiindcă e un ţel înalt.

Sigur, ecuaţia asta are multe variabile. Se poate ca tu să te fi găsit deja pe sine. Sau nu. Se poate ca şi partenerul tău să-şi fi făcut deja marea descoperire. Sau nu. Se poate ca voi să fiţi împreună tocmai pentru că vreţi aceleaşi lucruri de la voi înşivă. Sau poate nu.

Nu există o aşezare perfectă. Există numai iubirea care vă înalţă pe amândoi, mereu. Şi există numai căutarea. Numai hotărârea de a nu te lăsa baltă, ca individ, ca personalitate, niciodată.

Rupeam plăcinta în două şi-apoi ne lovea pe fiecare implacabila certitudine că “bucata lui e mai mare”.  Funcţiona şi cu prietenii, când ne împărţeam pe echipe, înaintea unui meci de fotbal. Mai târziu a venit împărţirea camerelor primului apartament luat cu chirie, apoi alocarea timpului între prieteni, apoi între preocupări, între pasiuni. La un moment dat a venit chiar vorba de bani, merite şi drepturi.

Azi mi-am amintit una din poveştile din sala de judecată a regelui Solomon, celebru pentru ascuţitul său simţ al justiţiei. Când doi fraţi se certau pentru moştenire, Solomon i-a ascultat pe amândoi şi a decis că cel mai mare dintre fraţi va hotărî care sunt părţile, iar cel mai mic va alege primul.

Idei mai bune pentru împărţirea dreptăţii?

A început agitaţia. Am înregistrat până acum 10-15 autori pe www.ziaruldeschis.ro şi discutăm cu alţi 40-50.

Dacă vrei să fii şi tu jurnalist la Ziarul Deschis, fă-ţi un cont pe site şi scrie două articole. Nadia Dincovici, redactorul şef al ziarului, le va modera. Dacă ele respectă regulamentul Ziarului Deschis, gata, eşti sus pe site.

Site-ul e gata, aşteaptă primele articole. Deocamdată găsiţi acolo primele informaţii despre iniţiativa Ziarul Deschis, despre regulamentul de funcţionare şi despre echipa şi autorii implicaţi până acum.

În plus, mai e interesant să ştiţi că:

• Nu e nevoie de experienţă sau de studii de specialitate pentru a scrie la Ziarul Deschis. E nevoie numai de dorinţa de a scrie.
• Pe Ziarul Deschis puteţi scrie despre orice, cu excepţia subiectelor mondene şi a celor politice.
• Ziarul Deschis este un proiect de voluntariat.
• Ziarul Deschis este deschis. Pariul nostru major este că voi, cei care veţi scrie pentru Ziarul Deschis, sunteţi nişte oameni deosebiţi, capabili să producă valoare prin ceea ce scriu. Rolul nostru este să vă aducem împreună, să vă ajutăm să scrieţi din ce în ce mai bine şi să vă facem tot mai cunoscuţi. În masura în care dezvoltarea proiectului o va permite, ne propunem să vă şi recompensăm.
• Subiectele vi le alegeţi voi. Vom modifica direcţia ziarului (prin categoriile de subiecte afişate) în functie de ceea ce scrieţi voi. Folosiţi categoriile afişate în prezent pe ZiarulDeschis.ro numai la nivel orientativ. Sau nu le folosiţi deloc.

Dacă aveţi alte întrebări, mă găsiţi pe email sau, mai bine, la comentarii, ca să vadă toată lumea despre ce vorbim.

N-avem încă o redacţie, dar ne vedem acolo. :)

Până zilele trecute, când am stat de vorbă pe tema asta cu un prieten bun, nu-mi dădusem seama ce piatră de hotar e încrâncenarea în viaţa noastră.

Ne găsim subiecte care ne dau mai întâi târcoale, apoi ne ispitesc, arătându-ne fotografii din viitor, în care apărem mai bogaţi, mai faimoşi sau mai demni de respect. Uşor-uşor se strecoară în viaţa noastră, până când ne trezim că ele sunt principalele noastre scopuri în viaţă. Ne supun tot mai mult, până când le devenim cu totul şi cu totul devotaţi.

Între timp ne-am trasformat deja în nişte roboţi, incapabili să mai gândească sau să facă ceva în afara setărilor din fabrică. E prea târziu, ne-am lăsat aspiraţi într-un bol sticlos, prin care nu mai vedem clar. Vorbim numai despre încrâncenarea noastră, alegându-i numele care ne interesează mai mult. De obicei numele ei e  iubire, frumuseţe, carieră, bani…

Prietenii încep să se uite ciudat la noi, neînţelegând, pe bună dreptate, de ce nu mai suntem la fel de simpatici, de ce nu mai avem subiecte de discuţie. Încep să ne aloce compasiune, dar tot mai puţin timp, pentru că începem să îi obosim. În plus, şi ei au încrâncenările lor.

Nu ne mai rămâne energie pentru altceva, iar viaţa noastră, cel puţin pe termen mediu, ia o turnură implacabilă. Dacă am luat decizii corecte în ultima vreme, încrâncenarea noastră ne poate apropia de succes. Dacă nu, nu ne duce nicăieri.

Mi s-a întâmplat ceva interesant. Un fleac, poate. Oricum, un motiv bun pentru mine să învăţ ceva.

Am făcut o greşeală gramaticală. Da, ştiu, e groaznic. :)

Adevărul e că ea nu-mi e deloc caracteristică şi că m-am simţit extrem de jenat că am făcut-o, mai ales că mi-am ales cel mai prost moment posibil asta. Din toată situaţia am desprins însă ceva interesant, vis a vis de infailibilitatea noastră şi de viteza cu care ni se cimentează părerile.

Înainte de toate, e ciudat că un pasionat de scris şi de citit pune o cratimă într-un loc întâmplător. La fel de ciudat ca în multe alte cazuri când cei de la care te aştepţi mai puţin fac greşeli surprinzătoare, înfiorătoare câteodată. În fine, se demonstrează încă o dată că greşelile sunt pentru toată lumea. Le facem, ni le asumăm, învăţăm ceva, mergem mai departe.

Apoi, mai important e altceva, un gând desprins tot din această minoră, sau poate înspăimântătoare, eroare. Mi-am amintit cu câtă uşurinţă suntem tentaţi să judecăm situaţii asemănătoare, care li se întâmplă altora.

Ne apropiem de lansarea Ziarului Deschis(versiunea beta) şi suntem în căutare de jurnalişti amatori dornici să se implice în proiect încă din acest stadiu.

Aceşti “noi” suntem: Nadia Dincovici (redactorul şef al ziarului), Zeno Popovici (directorul tehnic) şi, cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, eu.

Ziarul Deshis este o publicaţie online, scrisă de jurnalişti amatori din întreaga ţară, cărora le dăm şansa să fie citiţi şi apreciaţi, să crească într-ale jurnalismului şi să publice lunar în presa regională şi naţională, drept recompense pentru calitatea muncii lor în cadrul Ziarului Deschis. Este acelaşi proiect pe care îl anunţam acum câteva luni şi de care foarte multă lume s-a arătat interesată.

Dacă sunteţi interesaţi de a deveni jurnalişti la Ziarul Deschis, scrieţi-mi pentru mai multe detalii. Dacă credeţi că prietenii voştri ar fi interesaţi, vă rog să-i direcţionaţi către mine.

E timpul să discutăm despre tema evenimentului TEDx de la Cluj. Motivul pentru care v-am întrebat mai întâi de vorbitori a fost exact acesta: să intuim, din alegerile voastre, cele mai interesante teme pentru eveniment. Ne-am oprit la două, pe care vi le voi descrie pe scurt şi dintre care vă voi ruga să alegeţi în comentarii, motivându-vă opţiunea, pe cât posibil. De asemenea, dacă aveţi şi alte sugestii de teme, treceţi-le mai jos şi le vom lua în considerare.

(Mulţumesc tuturor celor care s-au oferit să ne ajute ca voluntari în echipă. Imediat ce vom încheia planificarea detaliată a evenimentului vom reveni cu informaţii.)

Opţiunea A – Downshifting:

• De ce şi cum să luăm curajoasa hotărâre de a pune creşterea noastră ca oameni, visele noastre şi calitatea relaţiilor cu cei din jur mai presus de presiunile sociale şi economice pe care mediul extern le exercită asupra noastră (recunoaştere, ierarhie, bani etc.)

Opţiunea B – Finding Energy:

• Despre sursele energiei de care avem nevoie ca indivizi, ca organizaţii, ca şi comunităţi
• Despre cele mai eficiente modalităţi de a ne folosi energia pentru a ne atinge obiectivele ca indivizi, ca organizaţii, ca şi comunităţi

Ce preferaţi? Argumente? Alte sugestii?