12 May 2010

Dedicaţie în lipsă

Articol publicat în 24 FUN.

Aceste gânduri sunt pentru prietenii de odinioară. Pentru cei cu care am împărţit ani mulţi şi, mai nou, îndepărtaţi. Pentru cei împreună cu care întârziam la plata chiriei şi a cheltuielilor de bloc. Pentru cei cărora le ştiam cândva fiecare cotlon de suflet.

Suntem neputincioşi în faţa vieţii. De altfel, nici cu moartea nu ne descurcăm mai bine. N-o putem nicicum opri (viaţa, zic), ne schimbă priorităţile şi ne creşte mereu bugetul de cheltuieli. Ne îndepărtează de tot ce obişnuiam să fim.

Apropiaţii de odinioară sunt acum în patru zări. Ne vedem cu ei pe Facebook şi pe la nunţi. Altădată nu făceam un pas unii fără alţii şi nu ne puteam imagina viitorul altfel decât la grămadă. Cea mai frumoasă grămadă ce i-a fost vreodată dată Pământului s-o vadă. O grămadă organizată, ca la rugby, în care ne sprijineam fiecare pe umerii celorlalţi.

Acum avem alţi prieteni, iar dintre cei vechi puţini ne-au rămas puţini aproape. Cei mai mulţi s-au dus în treaba lor. Când au plecat n-am realizat că treaba lor nu mai e treaba noastră, la propriu. Pe unii i-au dus departe priorităţile, pe alţii – priorităţile noastre. Şi-acum suntem cu toţii fericiţi, doar că nu mai suntem împreună.

Îi mai păstrăm doar pe câţiva dintre prietenii vechi. Mulţi s-au retras pe Facebook, la nunţi şi în oglinzi retrovizoare. Şi-apar numai din când în când în viaţa noastră, mirosind a copilărie şi a studenţie. Lor le dedic gândurile mele de acum şi bucuriile mele dintotdeauna.