27 April 2009

DOOMsday, judecata de apoi a limbii române

Articol publicat în 24 FUN.

Să discutăm despre ultima actualizare a dicţionarului limbii române. Răsfoind minunăţia, îţi dai seama că numele pe care îl poartă (DOOM) nu e nicio întâmplare. Pe româneşte, DOOM înseamnă fatalitate, dezastru, condamnare şi alte asemenea întâmplări de sfârşit de lume.

Înainte de 1900, Şcoala Latinistă lupta până la absurd pentru a păstra curată limba română. A.L. Laurian şi gaşca încercau excluderea din vocabular a cuvintelor de sorginte străineză. Să spunem „cuvântelnic” în loc de necuratul dicţionar şi gâtlegău în loc de cravata lipsită de patriotism, ziceau ei.

Oare ce-ar zice latiniştii dacă ar afla că azi after-shave, talk-show şi fast-food sunt cuvinte româneşti? Să fie înlocuite imediat cu dupărbierit, vorbisiune, respectiv mâncarepede. Câştigător prin knockout? Să se spună trântingător. Week-end? Sfârtămână. De ce să spunem topless când avem minunăţie de sânexpunere? În loc de brain drain, aşa de frumos ar suna plecarea în străinătate a tinerilor cei mai calificaţi, ambiţioşi şi cu capacităţi creatoare…

Sigur, Şcoala Latinistă exagera, dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos. Parcă nu e necesar să zici ranch în loc de fermă şi staff în loc de personal. Pe de altă parte, server, bikini, computer şi alte invenţii care nu ne aparţin sunt nişte lipsuri evidente din vocabularul limbii române şi e păcat să nu le integrăm. Mă tem numai că, fiindcă mai toate noutăţile vin din străinătate, o să ajungem în curând să ne umplem dicţionarul de străinisme. Atunci o să se găsească sigur cineva care să spună că DOOM-ul e cartea ApocaLipsei limbii române.