Mai complicat

N-am știut că e normal să fie așa de complicat, așa că am plecat convins că nu e bine. Erau prea multe de rezolvat și prea multă presiune. Eram convins că, dacă într-adevăr aș fi găsit ce căutam, ar fi trebuit să-mi pară totul ușor de dus, că doar aș fi făcut-o cu plăcere. Credeam că ar trebui să fie mai simplu.

• • •

Mai încet

Am fost într-o seară la deschiderea unui festival de artă contemporană. Vreo douăzeci de săli ale vechii clădiri a Zemstvei din Chișinău erau pline ochi de ochi veniți să-i întâlnească pe invitați. Oamenii treceau dintr-o sală într-alta, încercând să descifreze gândurile artiștilor care așezaseră coli de tablă între proiecții orizontale, desene de mână lângă râușoare artificiale și actrițe-balerine peste teancuri de pantofi vechi.

• • •

O pizza la pachet

Nici bine nu se dusese mirosul de iasomie din curte că teii și începuseră să înflorească. La etajul trei al unui bloc din Cluj, într-un apartament plin de holuri cu lambriuri, Iarina și Maria stăteau de vorbă ca doi oameni mari, strălucind de mândrie că după vacanța de vară, care se anunța fabuloasă, urmau să treacă într-a cincea.

• • •

Liniște

Când era mică îi părea că liniștea face zgomote. Venite așa, de nicăieri, o făceau să tresară și să plângă. Mult mai stăpână era pe zgomotele obișnuite, venite chiar din zgomot. Cu ele era familiară, ba uneori o și distrau provocând-o să ghicească de unde vin și unde se duc.

• • •

Povestea răspunsurilor

Un răspuns se plimba între două urechi. Mergea agitat, cu privirea în jos și mâinile la spate, mirându-se că nimeni nu-l întreabă nimic. „Cine m-o fi vărsat în mintea ăstuia?”, se-ntrebase retoric răspunsul chiar din prima săptămână.

• • •
1 2 3 4 5 6 19